La crap pe Dunare

Dupa o inundatie de primavara care a durat din iarna pana aproape de sfarsitul verii, Dunarea a inceput in sfarsit sa dea  semne ca se aseaza pe fagasul ei normal pentru anotimpul si temperaturile actuale.

A fost nevoie de un mesaj de la un prieten ca a luat un crap pe un canal din Delta, pentru ca ADN-ul de pescar din mine, pana acum sufocat de aprobari, contracte, facturi, furnizori, asfalt si trafic,  sa urle “PANA AICI !!!”. In secunda doi mi s-au intunecat privirea si gandurile si singurele lucruri pe care le mai procesam erau nade, momeli, mamaligi, porumb, locuri de pescuit si strategii…Am inceput cu telefoanele pentru barcagii in Delta in zona Murighiol-Dunavatul de jos si de acolo unde oi vedea cu ochii. Cand gasesc in sfarsit pe cineva care avea de inchiriat o barca de fibra fara motor(pe care urma sa imi pun motorul meu), omul, probabil ultimul lipovean cinstit din Delta imi spune”Dom’le eu iti dau barca, da daca vii dupa crap, vii degeaba ca e apa namol, s-a tulburat rau in ultimele zile”. Brusc m-au apucat naduseli si transpiratii si ganduri negre…Iau iarasi la rascolit internetul si la sunat cunoscutii si aflu ca tocmai fusese o viitura pe Prut cu cod rosu si tot tacamul si imediat dupa, Barajul de la Stanca Costesti isi reduce debitul acumulat la inundatii si urmeaza inca o saptamana de cod galben….deci tot ce e la vale de Prut o sa fie tulbure ca naiba… Zic cateva maxime si aforisme ce fac referire la Prut, inundatii, viituri, pescuit si viata…si spun ca mort copt tot mergem la peste!

Facem consiliu de urgenta, evaluam situatia si ne raman 2 optiuni:

1)      Mergem in delta conform planului, si daca avem noroc fantastic poate se limpezeste apa cat sa putem da la crap si daca nu…bantuim baltile in cautare de stiuca.

2)      Mergem in amonte de Galati unde Dunarea nu s-a tulburat…

Votam ca varianta a 2-a e cea mai lipsita de riscuri si continuam pregatirile in directia asta.

Dupa o noapte nedormita, la ora 2.00 decolam in tromba spre locul de pescuit astfel incat rasaritul soarelui sa ne prinda pe malul apei. Parcurgem autostrada ca vantul si ca gandul, iesim la Fetesti, de acolo spre Harsova si apoi spre destinatia finala- Bratul Macin. Ca de obicei incurcam drumurile, ratacim aiurea pe camp si intr-un final ajungem pe malul apei. O zona minunata cu copaci pe ambele maluri, cu Dunarea intinsa si destul de domoala.

Facem din nou un consiliu scurt hotaram unde punem tabara si unde pescuim. Pentru tabara alegem un loc intre niste salcii batrane unde am calculat noi ca am avea umbra toata ziua. Iar pentru pescuit un loc unde Dunarea facea un cot, in aval de cativa copaci prabusiti in apa.

Cu cateva mici exceptii, tot pescuitul la Dunare, fie ca e stationar sau spinning are in comun 2 repere foarte importante: STRUCTURA si PRAG.

“Structura” este indicatorul pe care eu il caut cand abordez un loc nou pe Dunare si poate fi reprezentata prin bolovani, gropane, copaci, barje scufundate sau orice este suficient de mare incat sa nu fie spalat de apa si care sa stea suficient de mult acolo incat sa se integreze in habitat. Structurile ofera atat hrana cat si adapost ceea ce le face atractive pentru o gama foarte variata de pesti.

“Pragul”:  Albia raului nu coboara in general lin pana in mijlocul acestuia ci are o serie de trepte sau praguri. In functie de zona, debit, viteza de curgere sau substrat, numarul pragurilor poate sa difere foarte mult. Ele sunt insa extrem de importante pentru pescari deoarece reprezinta traseele pe care pestii le urmeaza cu sfintenie. Din aceasta cauza momeala trebuie de prezentat in imediata apropiere a pragului. Curentul ne ajuta in general si lipeste montura de prag insa pescarul trebuie sa fie atent ca plumbul sa fie in raport cu grosimea firului si viteza de curgere a apei. Un plumb prea greu tine montura pe loc iar un plumb prea usor nu o fixeaza pe prag si curentul o va aduce la mal.

Dupa ce ne-am hotarat asupra locului unde vom pescui, intotdeauna verificam adancimea apei si cautam “agataturi”. De aceea primele 10-20 de lanseuri sunt facute numai cu plumbul. Cu un pic de practica, aceste lanseuri “in gol” ne vor spune cat de adanca este apa, ce tip de substrat e(mal, pamant tare, piatra, nisip…) si daca sunt copaci sau bolovani submersi.

Daca am trecut cu bine si de aceasta proba, ne pregatim de pescuit.

Eu caut la echipamentul de Dunare 3 caracteristici pentru a-l putea folosi cu incredere:

Robust-Tot echipamentul trebuie sa fie nepretentios si  invatat cu traiul greu pentru ca nimeni nu il va menaja. La transport va fi aruncat de colo-colo si inghesuit printre sumedenia de bagaje necesare unei iesiri indelungate. Pe mal, invariabil il vom lovi de pietre sau copaci si oricat de atenti am fi,  nisipul fin de Dunare va ajunge si in agrenajul mulinetelor si in imbinarile lansetelor. Cand va incepe o ploaie puternica, grija noastra principala va fi sa o stergem cat mai repede(altfel nu mai putem iesi o saptamana) si nu sa punem fiecare lanseta in husa ei si fiecare mulineta in buzunarul special al gentii speciale… Le vom aduna pe toate snop si le vom arunca in portbagaj…

Nu in ultimult rand, pestii de Dunare, cu muschii intariti de innotatul in curent toata viata,  odata agatati nu vor sta pe ganduri si vor pleca glont in primul obstacol pe care il gasesc, moment in care echipamentul trebuie sa aiba o rezerva de putere suficient de mare incat sa putem duce o lupta pe sistemul “care pe care”.

Pescarii  de Dunare pescuiesc cu fir de 0.45-0.50 NU pentru ca ar prinde capturi uriase(desi spera la ele) ci pentru ca firul trebuie in primul rand sa poata sa reziste la frecarea de obstacolele subacvatice si la scoicile de pe buza pragului.

Simplu: Toate monturile de Dunare  trebuie sa fie simplu de facut in orice conditii, fara accesorii sau complicatii inutile. De asemenea e important sa le putem modifica in functie de conditiile de pescuit.

Dispensabil: O alta caracteristica pe care eu o caut atunci cand imi fac monturile pentru Dunare, este ca acestea trebuie sa fie dispensabile…daca am agatat o montura nu trebuie sa ne apuce plansul…pentru ca vom face asta destul de des. Daca montura noastra are pretul unui pranz in oras, cu siguranta ne va fi frica sa o aruncam inspre locurile cele mai promitatoare…pentru ca in general pestele sta unde sunt mai multe agataturi.

Pentru zona unde am pescuit am optat pentru niste naditoare mari lestate, pe care le-am umplut cu mamaliga imbogatita cu o punga de benzar. Am pus un singur carlig cu saltatoare de cca 10 centimetri si  cu “fir de par” pe care am pus 4 boabe cu aroma de anason. Saltatoarea atat de scurta la carlig are 2 roluri,  de a tine momeala cat mai aproape de naditor si  lipita de substrat.

Pentru ca pescuitul se face in general in imediata apropiere a “agataturilor”, se pescuieste cu frana stransa. Carligul legat scurt si naditorul greu fac ca in momentul in care crapul ia boabele in gura sa se  faca o preagatare, iar in momentul in care pestele a simtit metalul in gura fuge ca din pusca si astfel avem cele mai fumoase trasaturi la care poate spera un pescar. Lanseta pusa vertical in support este trasa spre apa cu o forta fantastica fara nici o avertizare prealabila. Nu avem nici un “tzac” nici un “cioc” ci pur si simplu varful lansetei o ia hotarat spre apa si pescarul trebuie sa fie atent si sa o prinda din zbor altfel avem sanse reale sa ne luam adio de la lanseta.

Partida s-a intins pe durata a 72 de ore timp in care am avut parte de soare, ploaie, vant, umezeala ca in jungla amazoniana, tantari mai multi si mai rai ca niciodata, tauni…dar si de primii crapi de Dunare pe 2010.