Uite asa mi-am schimbat si eu bateria de crap, mi-am luat niste mulinete dupa gustul si asemanarea mea, adica mari, puternice, simple si fara pretentii(cele pe care le-am schimbat erau mari si proaste…dar nu vreau sa comentez despre asta ) pe care le-am incarcat cu 500 de metri de fir de 0.30. Mi-am luat method feedere si am facut monturi rapide cu fir de 12 cm si carlige Hayabusa M1, la care doar se uita pestele si e gata agatat si mi-am imaginat strategia perfecta pentru cazul in care m-as duce la peste.

Si cum stateam eu munca si imi imaginam ce as mai prinde daca as fi pe balta, imi suna telefonu si un prieten imi spune ca pe balta lui de suflet a inceput sa traga pestele(peste mare si mult) si daca nu as vrea sa incercam un pescuit. Cum in toate deciziile pe care le iau, EU contez cam 5%, am inceput sa verific lista de bife pe care trebuie sa le iau ca sa pot face ceva (ORICE). In mod extrem de surprinzator, astrele se aliniaza impecabil si primesc o dispensa de 2 zile.

URAAA…cu gandul la crapi de peste 10 kile, si teni de 14, 16 sau chiar 18 kilograme, prinsi in povestile prietenilor, incep sa imi fac planuri, liste si stratageme.

Haine?!…nu-mi trebuie…

Mancare?!…nu-mi pasa…

Bautura!?…o sa gasesc o bodega pe acolo daca vreau ceva…

Scule de pescuit?! Ei…aici e de discutat. Lansete si mulinete am noi; Fir tocmai ce mi-am pus; Pun cate un innaintas 15 metri de mono rezistent la abraziune, pentru ca o sa le lansez si pentru ca e mult stuf si daca prind un peste mare sa nu-mi taie firu. Monturile le am pe alea shmekere cu method feeder si  rig scurt si daca e nevoie…incropesc acolo ceva repede.

NADA!!! Aici e subiectul cel mai important. Pentru ca nu am pescuit de mult timp, vreau sa obtin maximul din partida, asa ca nu vreau sa le plantez, prefer  sa fac un pat de nada si o sa pescuiesc pe el lansand de pe mal.

Pentru ca urma sa plec a 2-a zi, nu aveam timp sa fac un porumb preparat ca la carte, asa ca am incercat sa fac um porumb semi-preparat  pe system Turbo… In vesnica galeata de vinarom(cel mai bun prieten al pescarului) am pus cca 10-15 kg de porumb uscat,

1 kil de canepa,

vreo 3-4 kilograme de birdfood,

3 pumni de zahar,o lingura de sare, si am pus apa plata, calda, cat sa acopere porumbul de 2 degete. Ca sa fermenteze un pic mai repede, i-am pus si 1 litru de bere rasuflata, am pus capac si la soare cu galeata.

Vine ziua magica, bagam tot calabalacu in masina, trec pe la magazin si ma autodevalizez de cate un borcan de porumb preparat pentru carlig din toata gama lui Dan de la Drillmania si glontz pe balta.

Dupa cel mai lung drum din viata mea(asa mi s-a parut mie…) ajungem in sfarsit pe balta sis pre bucuria noastra, gasim locul preferat liber-un golf marginit de stuf pe ambele parti. Basculez in graba tot din masina si ma pun pe sondat apa. Dupa cca 1 ora, gasesc locul perfect, o zona de cca 10 X 20 de metri cu fund tare, curat si cu melci si scoici, marginita la un capat de stuf, stepi si apa mica, iar la celalat de un platou cu fund malos. Era clar zona de hranire si locul perfect de pescuit. Scot in graba jumatate din amestecul de boabe,

le pun in alta galeata de vinarom, pun deasupra 2 pungi de pelete ca sa imi faca nor si agitatie pe vad si nadesc systematic toata zona gasita astfel incat orice peste ar trece pe acolo sa ramana uimit de ce buffet suedez a gasit.

Incarc metodfeederele de la monturile mele impecabile cu un amestec de TTX, nada de crap si lapte de porumb, pun pe rig 4 boabe echilibrate perfect cu o patratica de spuma dipuita, le lansez ireprosabil pe vad, deschid o bere si astept…. Si astept si mai deschid o bere…si mai astept si mai o bere…si tot asa timp de 2 zile… La fiecare 2 ore mai dadeam cate 3-4 rachete de boabe sa intretin vadul, la fiecare 4 ore incarcam din nou metodfeederele cu nada. Am incercat sa pun mai multe sau mai putine boabe, cu sau fara spuma, legate mai lung sau mai scurt. Am incercat arome tari si arome naturale. Am incercat pe dulcegarii si pe “carnitza”. La un moment dat am fost tentat sa pun un motz de kkt pe firu de par da’ nu avea consistenta potrivita…

La sfarsit, dupa cca 50 de ore fara nici o trasatura, cu un soare ucigator si fara nici un pic de vant, copt si obosit, am fost nevoit sa spun toate cliseele pe care le cunosc si le urasc si sa plec cu coada intre picioare acasa:

“Azi canci…!!!”

“Nu umbla pestele…”

“Daca batea putin vantul il rupeam…”

“Abea a depus si nu mananca…”

“Nu a prins nimeni pe balta…”

Pe langa pescuitul in sine, care e o adevarata delectare, deoarece prin simplitatea lui ne intoarce la puritatea pescuitului din copilarie, capturarea obletilor are o finalitate minunata: OBLETII PRAJITI

Trebuie sa avem in calcul ca, o portie buna, inseamna cam 15-25 de obleti in functie de dimensiuni(atat ale pestilor cat si ale pescarului…). In timp de pescuit, o masa pentru 4 persoane inseamna intre 1 si 3 ore(Vijelie nu te umfla in pene, ca nu toata lumea e capion mondial sa prinda 300-400 pe ora).

Preferabil e ca, atunci cand ajungem acasa, (imi cer scuze sensibililor si vegetarienilor) obletii sa mai miste pentru ca…vor fi cu siguranta mult mai buni.

Cu un cuti mic si foarte bine ascutit ii curatam de solzi si de mate, fara a insista fantastic la curatatul solzilor. Una doua miscari pe fiecare parte e suficient. Ii spalam bine si ii punem pe un prosop sa se scurga apa.

Intr-0 punga punem cca 200 de grame de malai si putina sare dupa care aruncam in ea cati obleti consideram ca ne intra intr-o tigaie. Umflam punga si o scuturam bine.

Intr-o tigaie punem ulei de cca 1-2 degete, il incingem si aruncam obletii.

Cand s-au facut aurii si tari, ii scoatem si ii punem pe un prosop de hartie sa se scurga uleiul.

Separat facem o mamaliga tare, sa o putem manca cu mana si un mujdei cu mult iaurt si lamaie.

Nu stiu de ce, insa tot timpul cand mananc asa ceva, am zenzatia ca daca abrozia ar fi sarata, ar avea gustul asta!

Mi-am pregatit incet incet terenul, am profitat de faptul ca aveam ajutoare cateva zile si de faptul ca aia mica papa si dormea bine…si am sters-o sobolaneste pe balta.

Pregatirile pentru pescuit au durat maxim 1 ora cu totul, cam cat a fost nevoie sa imi iau sculele din balcon de-a valma si sa le arunc in masina, sa imi iau ceva de mancare de la nonstop-ul din colt si sa iau din magazin o galeata de porumb aditivat, 2 pungi de pelete, un borcan  de porumb in alcool si cateva pungi solubile.

Partida de pescuit a fost planuita cu cateva zile inainte, cumva pe sec, fara sa stiu daca voi avea bilet de voie sau nu. In ziua cu pricina imi suna telefonul:

El: Ba…Mergi?!

Eu: Ba…MERG! Da nu ploua!?

El: Nu Ploua ma…si daca ploua un pic ce?! Avem pelerine.

Eu: Bine bre…MERGEM! Ne vedem la 1 la tine.

Preventiv, m-am uitat si eu pe internet sa verific prognoza…Din 3 surse sa fiu sigur. Americanii spuneau ca o sa ploua 1 ora, Norvegienii ca o sa bata vantul si Romanii ca o sa fie doar innourat.

Vine ora Z, plec in tromba, ajung cu jumatate de ora mai devreme la prietenul meu si il iau din zbor…fara sa apuce sa isi adune gandurile si sa isi verifice bagajele si plecam spre o destinatie necunoscuta de mine dar bine cunoscuta de el. Balta tinta era undeva in judetul Giurgiu, teoretic productiva, insa unde crapii sunt prinsi in general o singura data…

Dupa cca 1 ora si un drum care parca nu se mai termina ajungem in sfarsit, ne intalnim cu inca 2 prieteni si incepem sa ne facem planul unde o sa stam. Eu nemaipescuind acolo niciodata, i-am lasat pe ei sa delibereze si sa imi desemneze si mie un loc unde sa dau. Ne hotaram intr-un sfarsit asupra locului si ne apucam in sfarsit de PESCUIT…

Imi pregatesc lansetele in graba, pun suportii, pun mulinetele, pun firul prin inele si cand sa scot monturile…MUMU…n-am monturi facute  si nici carlige legate ca mi-am facut curat in cutie…fimi-ar curatu!!!

Asta e…hai sa facem monturi dar mai intai sa vedem ce am prin cutie. Gasesc cativa plumbi inline, flat Pear de 70 de grame. Ii intreb pe amici cum e fundul apei si imi confirma ca e pamant tare. Pfiuuu…am scapat, pot sa ii folosesc. Hai sa vedem de carlige…Mi-am adus aminte ca in toamna mi-am luat un plic de Hayabusa M1, dar nu am apucat sa le folosesc. Daca e apa rece, o sa manance mofturos asa ca un carlig rapid pe un rig scurt o sa mearga la perfectie. Leg repede 4 ace si uite ca am si monturile gata.

Avand in vedere ca o sa stam doar 24 de ore, ca apa e rece, pestele  e mofturos si eu pescuiesc pe o balta pe care nu o cunosc, am considerat ca cel mai bine e sa nadesc  putin si izolat, iar ca momeala sa folosesc 1-2 boabe de porumb aromat cu usturoi. Pentru ca urma sa le plantam, am considerat ca e OK sa nadesc si cu cate 1 punga solubila in care am pus pelete de capsuni si porumb natur si cateva boabe aditivate, pe langa pumnul de boabe pe care urma sa il arunc din mana.

Cand am terminat de aranjat tot, vremea era surprinzator de frumoasa si linistita. Am plantat in tihna, am iesit pe mal, m-am schimbat in haine uscate si de acum…sa bem o bere si sa ne relaxam!!!

In momentul in care m-am asezat pe scaun si mi-am deschis Berea, Pic…pic-pic…a inceput sa ploua…HMM! Lasa ca trece acusi! Nu tine mai mult de 1 ora! Ma duc la masina sa imi iau pelerina, canci pelerina…Lasa ca am haine de schimb…numai sa le gasesc…si nu le-am gasit…Lasa ca poate trece repede… Si uite asa a tinut-o toata noaptea, cu ploaia care curgea din ce in ce mai tare si cu noi care speram ca”mai tine o ora si trece…”.

A doua zip e la zece, dupa o noapte in care am stat jilav si am tremurat in masina, cand aproape ca imi pierdusem orice speranta, ma uit pe parbrizul masinii si vad ca nu mai cadea nici un strop. Ies din masina ca un pui de 1 zi, adica umed si neincrezator…si cum ma invarteam eu in jurul masinii incercand sa ma dezmortesc si sa imi dau seama daca visez sau nu…aud un senzor Piu…piu piu…ma uit la el si DAAA, MINUNE, bambina cobora incet incet in jos. Apuc lanseta, dau o teapa de parca voiam sa arunc pestele de la 150 de metri de unde era, pana pe mal si…parca-parca misca ceva. Mulinetez  disperat cateva zeci de ture de manivela si daa…parca opune ceva rezistenta…il aduc langa mal il luam in mincioc, il scoatem pe mal si intr-adevar exista, era peste…un ciortan de cca 1,5 kilograme. Prietenii ies unu cate unu de prin masini sa vada minunea si cat admiram noi CAPTURA, un al 2-lea senzor incepe sa faca scandal, incep de aceasta data sigur pe mine si de la primele ture de manivela simt o rezistenta ceva mai considerabila de cealalata parte a firului… Recuperez, am un pic de drill si iau in mincioc un ciortan impecabil de cca 5 kilograme.

Cand am terminat cu sedinta foto si reasezatul lansetelor s-a pus din nou pe ploaie si asa a tinut-o pana ce am plecat acasa. Oricum nu mai avea nici o importanta deoarece mi-am luat doza…eram murdar, ud, flamand, obosit si FERICIT!!!

Cunoscadu-l pe patron si cunoscand si renumele baltii de crap de la Cercani mi-am zis ca “Patratul” – numele de cod pentru noua balta deschisa, nu poate fi un esec asa ca am hotarat(impreuna cu clanul) sa facem o incercare.

Am ajuns pe balta pe la ora 8 si  deja 7 din cele 8 pontoane amenajate erau ocupate. Noroc cu nea Vasile care ne-a tinut un ponton rezervat si am putut sa ne asezam la pescuit.

Primul lucru pe care l-am observat, pe langa faptul ca balta era perfect amenajata, a fost ca adancimea langa mal era foarte mica. Balta este inca in amenajari si nivelul apei urmeaza sa fie ridicat cu cca jumatate de metru.

Am aruncat un ochi si la ceilalti pescari si am concluzionat ca cea mai buna abordare este pescuitul la feeder la cel putin 30 de metri de mal.

Am intins 2 feedere,

si am trecut la pregatit nada. In binecunoscuta galeata de vinarom se pune o punga de Benzar  Mix Turbo de capsuni, o punga de TTX, cca 200 de ML de lapte de porumb si o punga de srot de floarea soarelui uitat prin balcon de ceva vreme. Se umecteaza nada si se lasa un pic sa rasufle.

Din experientele anterioare, am observat ca cea mai eficienta montura pentru caras primavara pe baltile cu mal, este cea clasica cu naditor culisant si 2 carlige, unul deasura si unul dedesupt.

Stiu ca aceasta balta are pe mijloc un canal ceva mai adanc si mai stiu ca primavara pestii cauta platourile cu apa mai mica(si care se incalzeste mai repede) din preajma locurilor de iernat. Mi-am luat un azimut pe malul celalat si am lansat la o distanta de cca 40-45 de metri in directia aceia, astfel incat montura sa cada ca cativa metri de canalul cu pricina. Odata atinsa distanta si locatia dorita, mi-am prins firul in clip-ul de la mulineta astfel incat montura sa cada tot timpul cam in acelasi loc si sa se formeze un pat de nada.

Am incarcat monturile cu nada facuta mai devreme si cu viermusi in carligele Maruto numarul 10, am lansat si m-am pus pe asteptat.

Bineinteles ca am activat si senzorul

Cam la 10 minute dupa primul lanseu, POC

Feederul s-a pus pe treaba si a venit si prima captura. Balta este populata cu caras intre 150 si 600 de grame si ciortan.

Dupa cca 10-15 lanseuri s-a format un pat de nada si feederele stateau in pozitia aceasta din ce in ce mai des

La sfarsitul zilei captura a arata cam asa:

Iar la sufletul meu nu i-am putut face poze…

Pentru un pescuit de relaxare, curat si elegant, pentru a-ti invata copilul sa pescuiasca sau pentru a testa noi tehnici sau monturi, aceasta balta este excelenta.

Eu voi reveni cand va mai fi crescuta apa pentru a face un pescuit la varga.

Dar cum interesul  economic nu tine cont de faptele de eroism, jupanul Berkley s-a suparat foc ca eroul nostru nu i-a adus suficienti bani, asa ca i-a luat toate decoratiile, l-a dezbracat in blanku gol si l-a dat varului mai sarac si mai dornic de afirmare- Conu Mitchell sa faca ce-o sti cu el. Acesta l-a imbracat cum a stiut el mai bine, avand grija sa fie asemanator dar nu identic cu fosta lui infatisare, l-a botezat Mag Pro si l-a trimis in lume sa-si dovedeasca vrednicia.

Poate chiar acum, pe un mal de Dunare acest viteaz imblanzeste o bestie…

1-2 salai(chiar daca ii cumparati, aveti grija sa aiba minim 40 cm) pe care ii filetam dupa cum am explicat aici

1 sfert de pachet de unt, 50 de grame de capere, 4 cateti de usturoi , zeama de la o lamaie  si cateva frunze de busuioc.

Se pune untul intr-o tigaie si se topeste la foc mediu.

Se pun frunzele de busuioc taiate;

Se pun bucatile de salau si se calesc putin fara sa le intoarcem

Punem zeama de la lamaie, cca 2 linguri de capere si cca 2-3 lingur de zeama de la capere. Putina sare si piper dupa gust.

Punem capacul si lasam pe foc mediu 10-15 minute scuturand tigaia din cand in cand.

Cand salaul este facut, punem cateii de usturoi farmati sau tocati foarte fin, mai lasam 30 de secunde si stingem focul.

Se poate servi cu garnitura de Cus-Cus sau cu legume fierte.

POFTA BUNA!

De ce imi place?! Pentru ca nu e un pescuit propriuzis, e o “joaca de-a pescuitul”, cand multi “oameni mari” isi iau un toporas, un scaunel, 2-3 undicioare, un ceiutz(sau alta bauturica) si se duc sa prinda cativa pestisori.

De ce imi place?! Pentru ca nu e un pescuit propriuzis, e o “joaca de-a pescuitul”, cand multi “oameni mari” isi iau un toporas, un scaunel, 2-3 undicioare, un ceiutz(sau alta bauturica) si se duc sa prinda cativa pestisori.

TEORIA

ECHIPAMENTUL:

Care echipament?!

De obicei, indiferent ce scule pricopsite am folosi pe parcursul sezonului, cand vine vorba de copca, folosim ce ramane dupa ce am maturat prin balcon. Un varf de la o varga, un cotor de la o lanseta rupta, o bucata din batul de “piper” cu care am pescuit cand eram mici,   5 metri de fir, 2 alice, 2 ace mici sau 2 marmusti, 2 plute mici si GATA.

Singurul echipament la care trebuie sa avem grija cu adevarat, este cel care ne protejeaza de frig:

La exterior-O geaca si o pereche de pantaloni prin care nu trece vantul si umezeala. Pot sa fie de schi, de munte, de vanatoare/pescuit sau niste banale haine de fash…

La interior- O maleta si o pereche de pantaloni mulati pe piele.

Manusi, Fes gros si incaltaminte potrivita pentru iarna.

Avand in vedere ca vom sta mult timp pe gheata, frigul ne va lua de la picioare. Asa ca eu aplic urmatoarea strategie…: Imi iau incaltari cu 2 numere mai mari. Daca incaltamintea sta stransa pe picior opreste circulatia si ni se face frig mai repede. Imi pun 2 perechi de sosete, unele de bumbac direct pe piele ca sa absoarba transpiratia si unele de lana pe deasupra. Dintre toate echipamentele moderne aparute in ultima vreme, nu am gasit nimic care sa aiba o capacitate de izolare mai buna decat lana.

Si nu in ultimul rand iau cu mine o placa de polistiren sau o bucata de izopren pe care stau cu picioarele…

STRATEGIA:

Care strategie?!

Nici din punctul de vedere al abordarii, acest stil de pescuit nu iese in evidenta prin complexitate.

Singurul lucru pe care trebuie sa il avem in vedere, este ca trebuie sa dam acolo unde e pestele…daca nu il gasim, el nu prea o sa vina sa ne caute.

Sunt 3 strategii pentru a pescui pe locuri “prinzatoare”:

1)Panda- Ii pandim pe cei care prind si ne asezam pe locul lor urmatoarea data, sau dupa ce pleaca…

2)  Localizarea complexa- In timpul verii, sau in partidele anterioare, tinem minte locurile cu apa adanca, cu mal mult sau cu izvoare si cand mergem la copca, insistam pe ele.

3)Gauritul frenetic- Bem un Redbull, insfacam freza si ne apucam de facut gauri intro logica, directie si ordine total aleatorie, pescuim cate 3-5 minute in fiecare si insistam acolo unde avem trasaturi.

CAPTURILE:

Care capturi?!

Majoritatea capturilor pe care le vom avea la copca, va consta in bibanasi, ghiborti, babusti, obleti sau carasei care, pe perioada sezonului de pescuit nu ne-ar trezi nici un interes.

PRACTICA

Duminica, pe un ger naprasnic am iesit sa testez noua gheaza. Am baut ceai, am mancat slanina cu ceapa, am inghetat de frig si mi-a curs nasul… M-am chinuit sa pun cele mai mici “Libelule” din lume in cel mai mic ac din lume cu degetele total inchetate…

Am incercat in 10 copci si am prins in ultima…

In concluzie a fost MINUNAT.

PS: Pozele sunt facute pe o balta cu taxa din apropierea Bucurestiului careia nu vreau sa ii fac reclama. Daca cineva doreste sa stie care e…ii pot spune cu cea mai mare placere.

Unul dintre putinele dezavantaje ale acestui stil este ca, atunci cand agatam un peste mai mare, daca nu suntem suficient de dibaci incat sa il intoarcem cu capul spre noi foarte repede sau pestele este atat de mare incat nu poate fi intors, pestele de obicei  invinge. Daca toate elementele sunt intinse la maxim si pescarul nu are cum sa mai lase 1-2 metri de fir pestelui, ceva cedeaza…. Fie ca e buza pestelui, carligul, firul sau Doamne fereste varga noastra de carbon…ceva cedeaza, pestele pleaca in legea lui si pescarul ramane cu buza umflata.

O smecherie pe care am invatat-o de la pescarii mai destepti si mai experimentati ca mine, este sa montam pe varga un elastic de rubeziana, care va actiona precum frana de la mulineta si va obosi singur(aproape) pestele.

Ce ne trebuie pentru asta:

1. O varga, in cazul meu un Bravo Carp, la care ii scoatem primele 2 segmente;
2. Un ferestrau de traforaj sau orice altfel de lama zimtata fina;
3. O sarma speciala pentru tras elasticul prin segmentul de varga(Altfel ne vom chinui groaznic);
4. O bucata de elastic de rubeziana;
5. O bucsa teflonata pentru pus pe varful vergii.
6. Un con pentru elastic.
7. Un stonfo pentru conectat elasticul de fir.
8. O bucata de ata de cca 20 de cm.

Cum facem…

In primul rand ne hotaram in cate segmente vom pune elastic. De obicei, pentru varga se pune pe primele 2 segmente. Scoatem aceste segmente din varga.

Punem bucsa langa varful vergii si estimam cam pe unde ar trebui sa il taiem pentru a se potrivi.

Tot timpul, vom taia mai spre varf decat ni se pare, pentru ca, de taiat un varf de carbon e simplu insa sa il lipim la loc…e mai greu.

Cand vedem ca bucsa intra usor pe varf(nu trebuie sa fie nici foarte fixa insa nici larga), finisam varful cu un pic de smirghel fin, punem un strop de lipici pe varf si fixam bucsa.

Buun…acum urmeaza randul conului ce va fixa elasticul in interiorul vergii.

Introducem conul in ultimul segment dintre cele in care vrem sa punem elastic.

Taiem de deasupra ultimului inel care ramane inafara

Legam o bucata de ata de acest inel, pentru a-l putea scoate mai usor din segment mai tarziu.

Masuram lungimea totala(mufate) a segmentelor prin care vrem sa punem elastic

Apoi masuram si taiem o bucata de elastic egala cu lungimea bucatii de undita prin care vom trece elasticul. Deoarece la elastic vom face cateva noduri pentru a monta conul si stonfo-ul , lungimea lui finala va fi mai mica decat a segmentelor si astfel va sta putin tensionat.

Facem o bucla cu un nod simplu

Fixam conul

Apoi mai facem 1-2 noduri pentru a fi siguri ca elasticul nu se va desface

Introducem sarma de la punctul 3 dinspre bucsa spre segmentul cel mai gros, si prindem capatul liber al elasticului.Trecem elasticul prin segmente si tragem de el pana se fixeaza conul in segmentul cel mai gros.

Acum urmeaza sa punem stonfo-ul

Piesa “A” se pune peste piesa “B” si se trage pana in capat, iar elasticul se trage prin  piesa “C” apoi se baga prin piesa “A+B”.

Facem 1-2 noduri pe elastic

Taiem scurt, apoi fixam piesa “C” peste “A+B”

Cand vom intinde undita, elasticul va sta tensionat si va tine stonfo-ul fix, urmand ca, doar in cazul unui peste mai mare sa se intinda

De acum tot ce ne ramane de facut cand ne intra un peste mare este sa tinem undita la aprox 45 de grade, sa lasam elasticul sa isi faca treaba si sa asteptam ca pestele sa se oboseasca singur.

Marti dimineata il sunam pe administratorul lacului sa ne “programam”, acesta ne spune ca e OK deci suntem in carti! Miercuri (a dreaq coincidentele astea) primim la magazin un transport de plastice de la Relax, continand Kopito, Banjo, Grub-uri si in special Killer Shad. Ne bucuram precum copii la acadele la culorile care mai decare mai interesante si dupa ce facem receptia, devenim clienti pentru jumatate din marfa in culorile si dimensiunile pe care le stim doar noi ca fiind prinzatoare.

Saptamana trece la fel de repede ca toate celelalte si duminica dimineata la ora 8. 27 fix suntem langa ponton si asteptam sunetul de start. Primim din nou OK-ul, ne suim in barci si dai blana spre locul pe care il stiam prinzator din povesti. Pe drum incolo, ca sa nu pierdem nici un minut de pescuit, Cata pregateste lansetele, scoate cutia cu jiguri si plasa cu plastice proaspete, pe care nu am apucat sa le asezam in nici un fel si ascunde tot ce ne-ar putea incurca prin barca.  Ajungem pe locul numit codat “Vatra Satului”, ne uitam dupa reperele de pe mal si hotaram zona prin care o sa stam. Sonarul ne indica un prag foarte abrupt ce incepe chiar de sub mal si scade treptat pana in malul opus. Pe la jumatatea distantei sunt cateva  forme neregulate pe fund(agataturi) si 2 praguri mai mici. Ne hotaram sa stam la vreo 15 metri de agataturi si deasupra unuia dintre pragurile mai mici, astfel incat sa putem pipai oblic cele 2 praguri si sa jucam “in scurt” deasupra agataturii. Treaba cu socoteala si cu targul se aplica si de data asta si inertia de la motor, combinata cu un pic de vant si cu un nod pe sfoara de la ancora ne fac sa ne ancoram fix deasupra agataturii. Ca sa nu ne mai conofaim si sa stricam locul ramanem pe loc si ne apucam de pescuit. Eu pun un Kopito de 7 cm motoroil si pentru ca apa pe care pescuiam  incepea de la 3 metri si se oprea pe la vreo 8-9 am pus un jig cu cap sabot de vreo 14 grame, in ideea de a putea lansa cat mai departe.  Cata pune un plastic la fel de mare, movuliu cu gliter, ca asta citisem ca e culoarea castigatoare, insa, zice ca el vrea sa aiba plonjeurile cat mai lungi asa ca pune un jig cu cap bila de vreo 6 grame. Jigul grelut+plasticul mic+firul subtire, faceau sa pot lansa pe la vreo  50-60 de metri, insa dupa vreo 10-15 lanseuri, lipsa atacurilor combinata cu plonjeul prea scurt pe care simteam ca il face naluca ma pun pe ganduri. Cata pe de cealalta parte, era incantat ca naluca lui face plonjeuri foarte lungi(5-6 secunde). Eu stiam ca pe balta asta, la temperatura asta a apei, se preteaza un joc nervos al plasticului ca sa declansezi atacul hotarat al salaului, lasand jocul molatec pentru ape mult mai reci. Din principiu nu ii spun nimik pana nu prin eu primul cativa pesti ca sa il pot oftica.  Cu gandul la cum o sa il oftic eu pe Cata ca o sa prin primul salau ca sunt shmeker si stiu mai bine ca el ce se potriveste si cand…. il vad ca da o tzeapa, I se inconvoaie lanseta…face un pic de dril…si scoate un bibanoi ca in visele ude din copilarie si in povestile bunicilor despre delta.

Imi zic…i-o dau pe aia ca “bibanu nu se pune si conteaza primul salau”, imi amintesc sloganul “the original is always best and the original is always green”, bag un kopito de 5 cm galben-verzui sau verde-galbui pe o bila de 10 cm(sa plonjeze un pic mai mult) si ma apuc de lansat ceva mai determinat.

In timp ce ma gandeam eu la o replica desteapta pe care sa i-o dau lui Cata cand iau eu primult salau, il vad ca iarasi da o tzeapa hotarata, iarasi are peste…si scoate un strapazan de vreo 600-700 de grame.

Radem, il felicit, il pozam si-l eliberam dar undeva in cap imi apare Gandul Negru…”Daca e o zi din aia cand ma oftica el pe mine”… Cu ochii in fir dar cu gandul la frate-meu incep sa lansez spre malul cu apa mai mica, pentru ca plasticul sa coboare parallel cu pragul pe masura ce recuperez. Deja plonjeurile erau intre 1 si 3 secunde in functie de adancimea apei ceea ce mi se parea OK. Cam la al 3-lea lanseu in directia amintita vad o tremuratura in fir si simt un tac foarte usor in lanseta. Dau tzeapa usor ezitant si nu agat nimik. Recuperez repede si dintii de pe coada plasticului precum si faptul ca era tras jumatate de pe jig imi confirma ca am avut un mushteriu. Lansez din nou pe aceiasi directie mai dau cateva ture de manivela si cand ajung in aceiasi zona iarasi zbang in lanseta, dau tzeapa si imi patineaza frana la mulineta. Iarasi nu iau nimik!!! Strang frana la mulineta la limita de rupere a firului ( sa scape doar in ultima instanta) lansez pe aceiasi directie concentrat  la maximum sa penalizez orice abatere…Pentru ca am avut o boare de vand din spate lanseul a fost foarte lung. Intind firul, astept sa ajunga plasticul pe fund, dau o tura de manivela si POC plasticul se opreste ca intr-un bolovan…Mi se incordeaza pe rand toti muschii de pe partea dreapta a corpului, dau o teapa fantastica, firul face plici  si lanseta se duce pe spate, cat p-aci sa ii reteze capul lui Cata care statea in picioare fix in spatele meu. Cata sare pe burta, face 2 cruci, 3 matanii, se inchina spre Meca si spre o vaca de pe malul apei. Dupa, stergandu-se de transpiratie zice replica tipica “daca nu feream capu….”. Recuperez cei aproximativ 10 metri ramasi in aer fara nici un scop in viata si imi aduc aminte ca…in urma cu cateva zile m-am oprit o jumatate de ora pe Siret si am pescuit in niste bolovani si probabil mi-am ciupit textilul. Zic de sfinti, de sarbatori legale si de parinti…si cu mainile tremurande leg un alt jig, pun un kopito de 5 cm azuriu si lansez perpendicular pe mal. Cam la al 4-lea lanseu, simt un rap-tap-tap in fir, dau teapa si imi dau seama ca am peste. Il recuperez repede si din greutatea redusa precum si din bataile sacadate din cap imi dau seama ca e un biban. Nu e la fel de mare ca al lui Cata insa e primul peste si e punctabil.  Imi zic…”hai ca poate imi revin…” si continui sa lasez pe aceiasi directie.

La pescuitul cu naluci, cel mai important lucru pentru reusita este concentrarea sa joci naluca cum trebuie. Acesta concentrare o poti avea fie autosugerata: STII ca dai cum trebuie, STII ca dai unde trebuie si STII ca dai cu CE trebuie, asa ca urmatoarea mutare e doar in mainile(sau aripioarele) pestelui… Insa asta se intampla mult prea rar  si la prea putini pescari dupa prea mult timp. In general, cam de pe la al 3-lea lanseu incepem sa ne punem probleme: Oare jocul sa il fac cu varful in sus sau in jos?! O tura sau 2 de manivela?! Plasticul sa fie cu bataie larga sau marunta?! Deschis sau inchis la culoare?! Pe jig lung sau scurt?! Cu bila grea sa lansez departe sau mica sa plonjeze mai tare….si combinari intre intrebarile de mai sus…EI…cat timp ne intrebam noi toate astea si eventual tot schimbam “Maimutele” intre ele…pestele poate ca ar ataca “dihania” care ii invadeaza teritoriul …da nu prea o poate prinde…ca ba apare, ba dispare, ba fuge…ba sta… Ca sa capete un pic de incredere in el, si sa se poata concentra, pescarul are nevoie de niste semne, niste incurajari…cum ar fi un tzac, un tremurat de fir, un solz scos pe jig sau macar un semnal ca pe zona unde pescuieste , structura e un pic deosebita, sunt niste pietre, niste lemne, o groapa, un sant, ceva sa o deosebeasca de restul peisajului subacvatic.

Eu imi gasisem semnalele mele, in speta niste pietre pe care le semnala jigul si imediat dupa ce trecea de ele, aveam si atacuri…Asa ca puteam sa fiu concentrat pentru ca faceam ce trebuie. Dupa vreo juma de ora de concentrare fara nici un peste incepusem sa ma inmoi si sa nu mai fiu atat de précis in miscari cand am primul atac clar POC, urmat de o plecare in lateral.In general, pe balta, intai vezi tremuratul firului dupa care, poate, simti trasatura in mana…Acum am simtit dita mai trasatura dupa care a plecat firul hotarat. Dau o teapa ferma, firul zbarnaie,  mulineta caraie putin si incep sa il aduc spre barca. Dupa cateva ture de manivela, ii spun lui Cata ca e “grosut”  si ca s-ar putea sa aiba 1 kil…Ajunge pestele sub barca si cand sa-l aduc la suprafata…Hopaaa…parca nu e chiar de 1 kil si parca n-ar prea vrea sa iasa…Il las sa se invarta putin dupa care il iau cu usurelu si cand ajunge la suprafata…SURPRIZA o frumusete de salau, pe la 3 kilograme, cocosat si infoiat. Il scoatem in barca, il pozam, nu-l pupam si ii dam drumu.

Incep déjà sa ma gandesc ce replici pot sa ii dau lui Cata…in timp ce el, cumva presimtind ce il asteapta, lasa capul usor in jos si pescuieste concentrat sa reduca handicapu.

Dupa cateva lanseuri in acelasi loc, vad o tremuratura in fir, dau teapa instant si din nou scot un salau pe la vreo 55 de cm dar ceva mai nervos decat cel de mai devreme. Asta a fost semnalul ca pot sa-l infierez pe Cata: “Nu asa ma…!!” ”De asta nu prinzi…!!””Plonjeurile alea lungi sunt bune iarna cand e asta bleg..” “Acu e nervos si tre sa il atzati!”  “Tre sa dai tzacurile mai nervoase, sa agiti shadul in apa!” “UITE ASA…”

Ca de obicei, cand ma laud, cand vreau sa rad de cineva, sau cand vreau sa ma sparg in figuri… Zeii care ma au in paza, simt ca e de datoria lor sa ma aduca cu picioarele pe pamant si imi baga bête in roate. Asa ca, frate-meu sta cu ochii pironiti pe lanseta mea sa vada miscarea minune, eu ma concentrez fantastic sa ii arat “cea mai miscare tare” insa salaii nu se arata impresionati deloc…Mai dam amandoi un pic dupa care spunem ca ar cam fi cazul sa ne mutam. Ridicam ancora si plecam spre dig. Pe drum ne oprim pe cateva locuri promitatoare dar pentru ca nu avem nici un semnal o stergem repede.

Aproape de dig, sonarul ne indica un prag paralel cu digul unde apa scadea de la 6 la 8 metri, o bucata perfect plata  de vreo 10-15 metri dupa care incepea sa creasca usor spre taluz. Ne asezam exact in mijloc astfel incat sa putem “pipai” ambele praguri.  Pana in acel moment, am estimat eu ca jigul cu cap bila de 10 grame este optim si ca salaii se cam multumesc cu 5 cm …nu le trebuie mai mare. Montez un kopito movuliu, lansez oblic spre mal, dau 3 ture de manivela si POC…un atac hotarat…si scot un salau de cca 1 kilogram. Poza, fleosc cu el in apa si inapoi la pescuit, mai fac 2 lanseuri, vad o tremuratura firava in fir, dau teapa…iar peste, dril scurt, il scot…cca 700 de grame. Poza, fleosc in apa si inapoi la pescuit. Cata statea cu ochii in lanseta mea sa vada ce dreaq fac, incerca sa ma imite si din cand in cand si ma mai si intreba…EU…stiind ce am patit mai devreme, tac malc si ii zic ca nu fac nimik deosebit si sa insiste acolo…Dupa vreo juma de ora cu atac la maxim 3 lanseuri,  6 salai prinsi si vreo 3 shaduri farmate…nu ma mai pot abtine si ii zic…”Fii atent ma…Nu stii nimic…dai un tzac din varfu lansetei in timp de dai o tura rapid din manivela” . Nu termin de spus ca Zeii ma vad si imi dau o palma sub forma unui biban minunat, negru si infoiat pe care il prinde Cata.

In urmatoarea jumatate de ora, eu ma mut in galeata in care pescuia el, in timp ce el ia vreo 3 salai. Imi mai dau singur 2 palme mentale sa tin minte sa imi tin gura… si zic ca ar fi timpu sa ne mutam.

Ne bagam in gura barajului, facem 15-20 de lanseuri fiecare cu un singur tzac la Cata…si zicem ca “Nu e combinatie…” deci e cazul sa ne mutam din nou.

Cum mai aveam vreo 2-3 ore de lumina, am zis ca nu avem timp de experimente si ne-am intors pe platoul unde pescuisem mai dimineata. Tura asta pestii au raspuns mai repede si am mai avut capturi destul de repede…Eu destul de multi, Cata destul de putini insa tura asta mi-am tinut gura. Cand a inceput sa paleasca lumina, salaii un pic mai imbracati pe care ii luam au fost inlocuiti cu frati de-ai lor, insa mai mici, mai prosti si cu figuri in cap, care m-au facut cu nervii…Desi aveam trasaturi destul de dese, acestea erau neclare, nehotarate si cel mai adesea finalizate cu plasticul tras de pe jig, rupt sau lasat fara coada. Cand reuseam totusi sa prostesc cate unu,  avea maxim jumatate de kilogram.

Zicem ca e cazul sa ne mutam si de aici si sa ne pregatim de plecare, insa facem o ultima oprire sub o ruptura dintr-un mal, unde apa “cadea” la o adancime de 6-7 metri imediat de langa mal. Ne pozitionam la cca 30-35 de metri, sa putem lansa spre mal si sa abordam pragul “invers”. La primul lanseu eu iau un bibanoi frumos la un plastic de 10 cm, si Cata ia  un pic mai tarziu un salau trecut de 1 kilogram de fix sub barca.

Pana a disparut soarele complet dupa dealul din stanga noastra am mai luat fiecare cate un salau si am hotarat sa o luam spre ponton.

Bilantul official al zilei noastre de pescuit pe Sarulesti a fost: 17 salai si 5 bibani la mine si 8 salai si 2 bibani la Cata, cu mentiunea ca tot eu am luat si cel mai mare salau al zilei.

PS: Eu sunt semidiscromat si ignorant in ceea ce priveste numele culorilor asa ca e posibil ca unele nuante descrise de mine in aceasta poveste sa arate cu totul altfel in realitate. Daca cineva vrea date exacte cu privire la modele…ii pot da codul de culoare )

Frate-meu, de obicei, n-are stare sa stea langa mine la pescuit…si pleaca de nebun prin bosketi si il vad abea la sfarsitul zilei.

Vine intr-un sfarsit…imi spune ca a luat muuulte stiuci mici care i-au ferfenitzat plasticele si 1 strap pe la 400 de grame. Deci eu cu stiuca mea de 1,5 kile, care statea cuminte in agrafa, sunt CAMPION.

Maraie putin pe sub mustata ca iar “l-am facut”, adunam cateva vreascuri uscate, facem un foc mic prajim cate un carnat pe bat, mancam repede si facem planu pentru restul zilei.

Cum salau nu prea am reusit sa prindem, hotaram sa ne reprofilam pe stiuca. Asta inseamna jiguri ceva mai usoare insa cu carlig mai mare 5/0 sau 6/0 si plastice  cu bataie mai larga. De asemenea, inlocuim innaintasul de florcarbon cu Pike Mono de 20 Livre.

Frate-meu pleaca in tromba sa recuprereze handicapul si eu mai stau putin sa mi se aseze mancarea…Imi intind un izopren, ma asez la soare si inainte sa ating pamantul adorm lemn.

Dupa cca 15 secunde dupa ceasul meu interior, sau cca 2,5 ore dupa ceasul de la mana imi suna telefonul si tresar buimac…”CE?!” ’CUM?!” “CAT” “UNDE?!” si mai ales “DE CE?!”…ma uit…era fratemeu: “Hai ca am dat de ele”…zic hmm…”Unde esti?”

“Ceva mai la vale…mergi si tu pana ma gasesti”

Imi iau repede batul, rucksacul, beau o gura de apa ca eram uscat tot…si pornesc voiniceste.

Si merg, si merg, si meeerg de zici ca eram Greuceanu: zi de vara pana in seara, peste mari si tari…dupa vreo 20 de minute de mers intins(la pasul meu cca 2-2,5 km) il gasesc in sfarsit pe frate-meu langa un golf mult mai mare decat cele pe care le explorasem pana atunci unde apa aproape ca statea in loc. Trage de sfoara cu agrafe si imi arata 2 stiuci, una de 1,3 si una de cca 3 kilograme, in timp ce are un ranjet de la o ureche la alta pe care incearca sa il ascunda dar nu prea reuseste…

Pun rapid setul de intrebari standard: “Unde?” “Ce plastic?” “Ce culoare?” “Ce bila?” si “Cum jucat?”

El imi spune: “In mal !” “Cu asta”;  “ Cu asta” si jucat pe tzacuri scurte.

Replic montura lui Cata, ma asez in sufletul lui si dam amandoi pe aceiasi directive. Dupa vreo 10 lanseuri, mi se pare ca nu joaca plasticul cum mi-ar place mie si ma mut pe partea cealalta a golfului si arunc in amonte. Cum curentul era usor turbionar, daca aruncai in mijlocul golfului, iti ducea plasticul spre larg. Din cauza asta, dupa cca 2-3 tzacuri, plasticul pica de pe un prag de cca 1,5 -2 metri. Ca sa faca plonjeul mai lung si sa simt clar cum pica de pe prag, am inceput din nou dad au tzacurile mai lungi, cu 2 ture de manivela. La al 2-lea astfel de lanseu simt o miscare vaga a firului insa jigul nu mai atingea fundul…Zic “AHAA…” dau o tzapa scurta si greutatea din fir imi confirma ca nu m-am inselat. Imi plimba usor firul, opune un pic de rezistenta dar echipamentul supradimensionat nu ii da nici o sansa si scot imediat pe mal o stiuca de cca 1,3 kilograme identica cu a lui frate-meu. Cum era agatata in coltul gurii, m-am uitat fugitiv peste pikemono sa vad daca nu are vreo zgarietura si am lansat inapoi in acelasi loc.

Frate-meu care statea cu ochii pe mine…deh…se apropia concurenta  imi spune “Dai acolo sa iei si una de 3 kile”. Eu ii spun “A dreaq ca or umbla in seturi…”

Dau 2 tzacuri si exact in momentul in care cadea peste pragul despre care am amintit simt o pocnitura clara in fir, urmata de o plecare destul de in tromba. Dau o tzeapa puternica din reflex si aud mulineta caraind pentru prima data pe ziua respectiva(agataturile in cioate nu se pun la socoteala). Dau 1 tura de manivela ca sa fiu sigur ca am tensiune in fir, ridic varful lansetei la 70-80 de grade si astept sa vad ce are de gand pestele. Imi mai ia vreo 2-3 metri de fir, dupa care isi da seama ca e prea greu si nu e solutia invingatoare asa ca o ia spre larg. Incep sa fac pompaj si sa o aduc usor usor spre mal. Mulineta mai caraie de vreo 2 ori insa lupta se termina relativ repede si aduc pe mal o stiuca cu cca 5 centimetri mai mica decat a lui Cata insa ceva mai grasa.

Frate-meu sare repede, imi spune un “Bravo!!” urmat de invariabilul “E mai mica decat a mea…”

Tura asta, jigul nu mai intrase in coltul gurii ci era aproape inghitit complet. Doamna, evident deranjata de indrazneala mea de a o scoate din apa, strangea din falci cat o tineau puterile. Fac o instalatie complexa dintr-un bat si un patent ruginit  pe care il aveam prin sac(cascatorul e pentru fitzauri) si reusesc sa ii scot jigul din gat. PikeMono-ul, desi zgaraiat bine de cei mai pronuntati colti pe care i-am vazut la o stiuca anul asta,  a facut fata cu brio. Ca sa nu am surprize, am taiat cei 15 cm ciufuliti, am legat la loc jigul si am continuat pescuitul.

Luati de val si cu adrenalina in vene nu prea am mai simtit cum trece timpul si am iesit din transa abea cand lumina incepuse sa paleasca.

Chiar inainte sa spun “Hai spre casa ca ne ajunge pe ziua de azi…” Cata mai prinde o stiuca de cca 1 kilogram si in timp ce eu imi strangeam lanseta mai ia si un strapazan de cca 700 de grame, astfel incat sa fie clar ca el a fost “Campionu Zilei…!!!”